patologiei
Mezoterapia
MEZOTERAPIA IN MEDICINA ALOPATA SI MEDICINA ESTETICA
Mezoterapia este o conceptie noua si simpla care vizeaza apropierea locului de aplicare a terapiei de sediul patologic, cu scopul obtinerii unei eficacitati sporite.
In tehnicile mezoterapice se utilizeaza medicamente in doze foarte mici, care trebuiesc injectate obligatoriu pe cale intradermica, in mai multe puncte din zona de tratat.
Originea cuvantului mezoterapie vine de la conceptul embriologic meso – mezoderm, adica foita embrionara situata intre endoderm si ectoderm si care va forma muschii, sangele, scheletul si tesutul de legatura. Cuvantul mezoterapie conectat cu mezoderm doreste sa sugereze ca actiunea acestei noi tehnici terapeutice se va exercita in mod esential asupra tesuturilor cu originea in mezoderm.
Nasterea mezoterapiei este legata de anul 1958, cand L. Pistor a folosit pentru prima data acest termen intr-un articol medical, descriind eficienta deosebita a mezoterapiei pe anumite forme de surditate.
Efectele principiilor active injectate prin tehnicile de mezoterapie se realizeaza prin:
a) actiunea directa si specifica a medicamentului utilizat si injectat in microdoze intradermic.
b) reflexoterapie.
c) stimularea concomitenta si a unora dintre punctele de acupunctura.
In medicina alopata mezoterapia este o tehnica complementara, care se poate utiliza ca monoterapie sau in asociere cu:
a) tratamente alopate pe cale sistemica.
b) tratamente reologice active, raze infrarosii, hidroterapie, masaj.
c) tratamente modificatoare ale statusului functional al celulelor musculare ( ultrasunete, ultrascurte, talazoterapie, laserterapie, lumina polarizata, electroterapie, electrostimulare) si a celulelor grase (ultrascurte, masajoterapie, infrarosii).
d) tratamente actionand pe cale nervoasa (acupunctura, reflexoterapie).
e) tratamente care actioneaza pe tulburarile mecanice osteoarticulare (presoterapie).
f) tratamente flebotrope.
In medicina alopata, mezoterapia este eficienta pentru afectiuni din sfera:
– patologiei musculare.
– patologiei osteoarticulare.
– patologiei coloanei vertebrale si a degenerescentelor artrozice.
– patologia vasculara.
In medicina estetica, mezoterapia si-a confirmat efectele spectaculoase in:
a) revitalizarea, energizarea, calmarea si reintinerirea tenului.
b) terapia ridurilor.
c) mezoliftingul (mezobotox).
d) terapia lipodistrofiilor – celulita.
– depozitele aberante de grasime.
– lipoame.
– sechele dupa liposuctiune.
– xantelasme.
e) terapia excesului ponderal.
f) modelarea formei corpului si a fetei (lipotomie).
g) terapia pielii flasce, de varsta.
In primii 30-40 de ani de la inventarea mezoterapiei s-au pus bazele stiintifice ale mecanismelor sale de actiune si mai ales s-au conturat foarte net posibilitatile si limitele sale in medicina alopata.
In ultimii 10-15 ani utilizarea mezoterapiei in medicina estetica a suferit o dezvoltare exploziva, ca urmare a progreselor realizate in perfectionarea tehnicilor si aparatelor de mezoterapie, dar si ca urmare a aparitiei unor produse noi, cu efecte spectaculoase in tratamentul celulitei, depozitelor aberante de grasime, remodelarii formei corpului (lipotomie) si remodelarii formei fetei.
Dintre substantele active cele mai folosite in mezoterapia estetica amintim :
fosfatidilcolina (o fosfolipida esentiala derivata din lecitina de soia), deoxicolatul de sodiu (o sare biliara), cafeina (o metilxantina) , dimetiletanolamina (norcolina), tauricol, finasterida, siliciul organic, extractul de anghinare, acidul hialuronic, extractul de rutin si melilot, levocarnitina, exrtacte de Centenella asiatica,vitamina C, complexe de vitamine hidrosolubile, complexe de microelemente (zinc, cupru, cobalt , etc.), extracte de Ginko Biloba, biotina, D -panthenol, procaina etc. Acestea sunt amestecate instant de mesoterapeutii cu experienta , in raport de experienta personala si de nevoile pacientului.
Obtinerea amestecurilor personalizate necesita un diagnostic perfec al suferintelor de tratat, dublat de o cunoastere foarte exacta a proprietatilor fizico-chimice si farmacologice ale fiecarui produs, pentru a evita precipitrea, flocularea, inctivarea reciproca a produselorb amestecate si mai ales pentru a evita generarea de produsi alergizanti.
Mezoterapia este o conceptie noua si simpla care vizeaza apropierea locului de aplicare a terapiei de sediul patologic, cu scopul obtinerii unei eficacitati sporite.
In tehnicile mezoterapice se utilizeaza medicamente in doze foarte mici, care trebuiesc injectate obligatoriu pe cale intradermica, in mai multe puncte din zona de tratat.
Originea cuvantului mezoterapie vine de la conceptul embriologic meso – mezoderm, adica foita embrionara situata intre endoderm si ectoderm si care va forma muschii, sangele, scheletul si tesutul de legatura. Cuvantul mezoterapie conectat cu mezoderm doreste sa sugereze ca actiunea acestei noi tehnici terapeutice se va exercita in mod esential asupra tesuturilor cu originea in mezoderm.
Nasterea mezoterapiei este legata de anul 1958, cand L. Pistor a folosit pentru prima data acest termen intr-un articol medical, descriind eficienta deosebita a mezoterapiei pe anumite forme de surditate.
Efectele principiilor active injectate prin tehnicile de mezoterapie se realizeaza prin:
a) actiunea directa si specifica a medicamentului utilizat si injectat in microdoze intradermic.
b) reflexoterapie.
c) stimularea concomitenta si a unora dintre punctele de acupunctura.
In medicina alopata mezoterapia este o tehnica complementara, care se poate utiliza ca monoterapie sau in asociere cu:
a) tratamente alopate pe cale sistemica.
b) tratamente reologice active, raze infrarosii, hidroterapie, masaj.
c) tratamente modificatoare ale statusului functional al celulelor musculare ( ultrasunete, ultrascurte, talazoterapie, laserterapie, lumina polarizata, electroterapie, electrostimulare) si a celulelor grase (ultrascurte, masajoterapie, infrarosii).
d) tratamente actionand pe cale nervoasa (acupunctura, reflexoterapie).
e) tratamente care actioneaza pe tulburarile mecanice osteoarticulare (presoterapie).
f) tratamente flebotrope.
In medicina alopata, mezoterapia este eficienta pentru afectiuni din sfera:
– patologiei musculare.
– patologiei osteoarticulare.
– patologiei coloanei vertebrale si a degenerescentelor artrozice.
– patologia vasculara.
In medicina estetica, mezoterapia si-a confirmat efectele spectaculoase in:
a) revitalizarea, energizarea, calmarea si reintinerirea tenului.
b) terapia ridurilor.
c) mezoliftingul (mezobotox).
d) terapia lipodistrofiilor – celulita.
– depozitele aberante de grasime.
– lipoame.
– sechele dupa liposuctiune.
– xantelasme.
e) terapia excesului ponderal.
f) modelarea formei corpului si a fetei (lipotomie).
g) terapia pielii flasce, de varsta.
In primii 30-40 de ani de la inventarea mezoterapiei s-au pus bazele stiintifice ale mecanismelor sale de actiune si mai ales s-au conturat foarte net posibilitatile si limitele sale in medicina alopata.
In ultimii 10-15 ani utilizarea mezoterapiei in medicina estetica a suferit o dezvoltare exploziva, ca urmare a progreselor realizate in perfectionarea tehnicilor si aparatelor de mezoterapie, dar si ca urmare a aparitiei unor produse noi, cu efecte spectaculoase in tratamentul celulitei, depozitelor aberante de grasime, remodelarii formei corpului (lipotomie) si remodelarii formei fetei.
Dintre substantele active cele mai folosite in mezoterapia estetica amintim :
fosfatidilcolina (o fosfolipida esentiala derivata din lecitina de soia), deoxicolatul de sodiu (o sare biliara), cafeina (o metilxantina) , dimetiletanolamina (norcolina), tauricol, finasterida, siliciul organic, extractul de anghinare, acidul hialuronic, extractul de rutin si melilot, levocarnitina, exrtacte de Centenella asiatica,vitamina C, complexe de vitamine hidrosolubile, complexe de microelemente (zinc, cupru, cobalt , etc.), extracte de Ginko Biloba, biotina, D -panthenol, procaina etc. Acestea sunt amestecate instant de mesoterapeutii cu experienta , in raport de experienta personala si de nevoile pacientului.
Obtinerea amestecurilor personalizate necesita un diagnostic perfec al suferintelor de tratat, dublat de o cunoastere foarte exacta a proprietatilor fizico-chimice si farmacologice ale fiecarui produs, pentru a evita precipitrea, flocularea, inctivarea reciproca a produselorb amestecate si mai ales pentru a evita generarea de produsi alergizanti.